fionescu(1)

OpenBSD 7.9 a fost lansat pe data de 19 mai 2026, fiind mai exact release-ul numărul 60. Noua versiune include, printre altele, LibreSSL 4.3.0 – care face primii pași către criptografia post-cuantică –, OpenSSH 10.3 (puteți citi acest articol de pe FOSS Linux pentru o analiză detaliată a noilor îmbunătățiri pe partea de securitate, optimizări pentru arhitecturile multi-core, suport VLAN/PVLAN pentru Virtual Ethernet Bridge (veb) și alte îmbunătățiri în ceea ce privește wireless stack-ul, hibernarea și virtualizarea (vești bune pentru cine folosește macOS și vrea să ruleze un VM cu OpenBSD).

Acest articol din heise prezintă pe larg multe dintre aceste noutăți și de asemenea precizează că vestitul bug descoperit de Claude Mythos a fost... deja rezolvat într-un patch la OpenBSD 7.8 de acum două luni. (Și spun vestit pentru că a fost un mare tam-tam când Claude Mythos a depus eforturi în valoare de $20,000 pentru a descoperi vulnerabilități în OpenBSD și singura vulnerabilitate pe care a putut s-o găsească a fost o problemă de logică în implementarea TCP care poate cauza un biet DoS – un fleac dacă facem comparația cu vulnerabilitățile critice care afectează Linux în mod frecvent. Sau, mă rog, majoritatea sistemelor Linux, că dacă ai un kernel hardened, te afectează mai rar. Însă pe OpenBSD ai din start, cu orice instalare implicită, o securitate de invidiat, cu prețul unui sistem de operare de o simplitate care exclude unele „mofturi”.)

Cei mai mulți utilizatori au putut face tranziția de la 7.8 la 7.9 cu o simplă comandală: syspatch. Eu însă, de Stan Pățitul ce sunt, când mi-am instalat inițial 7.8 pe acest desktop, am făcut greșeala amarnică de a lăsa prea puțin spațiu pentru partiția OpenBSD, pe care acesta, la instalare, în mod uzual o împarte în mai multe subvolume, conform unui layout pe care îl poți modifica – evident, nu mi-am bătut capul, așa că m-am trezit de câteva ori cu /usr/local si cu /tmp full sau aproape full. Așadar, singura soluție la îndemână este a face loc și pe restul SSD-ului meu și apoi a reinstala, iar lansarea 7.9 mi-a oferit pretextul de a întreprinde operațiunea asta, care n-a fost deloc simplă – nici backup nu mi-a fost ușor să fac. Până a urmă, am pierdut vreo 10 ore...

Instalarea 7.9 a fost un pic diferită: a apărut ca nou element prestabilit autoconfigurarea IPv6, iar numele de domeniu al sistemului este acum setat implicit ca my.domain (de exemplu, pe ecranul de login al xenodm vei vedea ceva de genul: utilizator@numelesistemului.my.domain). În rest, aceeași experiență UNIX clasică.

Dincolo de opțiunile X11 implicite (neschimbate de 20 de ani) din instalarea de bază, poți alege, de exemplu, GNOME 49 sau KDE Plasma 6.6.7, versiuni surprinzător de noi ale acestor desktop environments care sunt tot mai mult orientate către distribuțiile Linux pe bază de systemd – nu pot decât să admir tenacitatea acelor maintaineri care se chinuie cu mult efort, prin intermediul așa-numitelor shims, sa păcălească GNOME și KDE întru funcționarea lor pe OpenBSD, neținând cont de faptul că mulți utilizatori OpenBSD – cel puțin dintre cei vizibili pe Internet – refuză din principiu să ruleze GNOME sau KDE, fiindcă nu sunt “light”. Tot așa mulți nu vor să audă nici de Wayland, dar cu toate acestea Wayland a fost de asemenea portat pe OpenBSD.

Cea mai nouă opțiune de compositor/window manager Wayland pe OpenBSD disponibilă acum (cu un simplu pkg_add mango) se numește Mango (alias mangowm, anterior MangoWC), face parte din familia celor bazate pe librăria wlroots (care nu e singura pe Wayland, dar e cea mai larg răspândită), este programat predominant în C și are la bază elemente din dwl (o încercare de a transpune celebrul dwm pe Wayland) si sway (o transpunere a i3 pe Wayland; merge pe toate sau aproape toate configurațiile hardware și variantele de Linux sau BSD, inclusiv DragonflyBSD), dar ca funcționalitate, pentru utilizatorul de rând (?), este mai degrabă o alternativă la Hyprland.

Timp de câțiva ani, pentru comunitatea celor care își personalizează desktop-ul Linux sau chiar BSD, Hyprland a fost referința supremă ca tiling window manager care oferă animații sofisticate (pentru cine nu are răbdare să caute pe Reddit, acest video va garanta în câteva minute un adevărat șoc cultural pentru oricine a ramas pe Windows sau chiar MacOS) și o gamă de layout-uri care s-a îmbogățit în timp: cine vrea poate să-și dispună ferestrele într-un scrolling layout care să se întindă la potențiak infinit pe orizontală, ca la niri).În ultimii ani însă, dezvoltatorul și comunitatea din jurul Hyprland au căpătat o reputație extrem de controversată, iar cea mai recentă bomboană de pe colivă este decizia de a trece la limbajul de programare Lua, alienând utilizatorii care nu pot sau nu au chef să învețe de la zero un alt limbaj pentru a-și configura window manager-ul preferat...

Fie și din inertie, Hyprland încă are destul de mulți fani, dar anul acesta a crescut foarte mult în popularitate Mango, tocmai pentru că poate fi folosit ca un înlocuitor de Hyprland, cam la fel de ușor de configurat ca Hyprland-ul pe stil vechi, și poate fi cuplat cu un desktop shell precum DMS sau Noctalia, care oferă astfel o experiență aproape completă de desktop environment, asemenea GNOME sau KDE, dar cu mai puține dependențe. Mai puține, dar totuși destule încât să poată provoca dureri de cap dacă folosești nu Arch, ci vreo altă distribuție de Linux cu o comunitate mai mică, unde trebuie să-ți compilezi singur, operațiune care nu se sfârșește întotdeauna cu succes... (Nu foloseam Slackware când eram în scutece, așa că să mi se ierte acest skill issue.)

Luna trecuta, foloseam cwm. Posibil să revin la el. Dar, până una alta, cu ocazia 7.9, mi-am zis să încerc Mango, poate merge din prima.

Mango merge pe OpenBSD, da. Dar atenție, tastatura s-ar putea să nu vă meargă dacă tastați “mango” din utilizatorul non-root. Cred că există și o variantă mai eficienta, dar am recurs la următoarea șmecherie: din tty am pornit tmux, iar înainte de a porni mango într-o fereastră tmux, în prealabil am pornit în altă fereastră tmux următorul proces:

doas seatd -u $(whoami) -l debug

Bucățica asta de cod am ciupit-o de pe o pagină oficială a proiectului Xenocara (implementarea X11/Xorg folosită de către OpenBSD), unde explicau în 2023 cum se poate rula sway pe OpenBSD. Restul liniilor de cod nu știu dacă se potrivesc și la Mango – nu am avut nevoie încă să aprofundez subiectul, jos pălăria cui a făcut portul.

în mod implicit, Mango se înfățișează ca un window manager minimalist, fără wallpaper implicit (spre deosebire chiar și de sway), doar o monocromie maronie (wallpaper-ul poate fi setat un pic mai încolo cu swayimg)... Dacă apeși Alt+Enter, apare o fereastră activă încadrată cu o subțire ramă galbenă: foot, primul emulator de terminal nativ pentru Wayland, același terminal implicit ca pe sway. Pot rula xterm fara probleme, dar alte terminale X11 cer o opțiune Xwayland specială, cum ar fi îb cazul alacritty:

env WAYLAND_DISPLAY= alacritty

Pe OpenBSD, configurația Mango se face prin editarea fișierului /etc/mango/config.conf – din fericire, nu e necesară recompilarea, îndată ce ai salvat modificările, apeși SUPER (tasta Windows) + “r” și gata, doar că schimbările nu vor fi vizibile decât îndată ce deschizi ferestre noi – lucru de care nu mi-am dat seama în timp ce reglam blur-ul... așa încât a ieșit ce a ieșit în screenshot-ul de la inceputul articolului: se vede un pic prea bine wallpaper-ul, de-mi vine să fug la piață după un fruct mango...

Echivalentul workspaces din sway sau alte window managers se numește aici tags, între care poți comuta cu Ctrl + [număr de la 1 la 9], iar ca să muți o fereastră te folosești de Alt + [numărul unde vrei s-o muți]. Avantajul lor e că poți avea câte un layout diferit pe fiecare dintre ele, comutabile cu SUPER + “n”: de exemplu, pe 1 poate vrei să rămână o singură fereastră, cu btop sau alt task manager, în poziție de tiling, dar pe 2 vrei să ai o fereastră de browser, o fereastră de LibreOffice și încă alte câteva chestii – apeși o singură dată SUPER + “n” și acum acestea sunt dispuse in poziție de scrolling orizontal. În plus față de niri, Mango implementează și un scrolling vertical, pe care însă încă nu l-am încercat (am impresia că trebuie editat config-ul ca să-l activezi). Pe site-ul proiectului poți previzualiza modul în care funcționează fiecare layout,

Cam atât pot spune despre noul OpenBSD (care va fi supported timp de un an de acum, așa este ciclul lor) și prima mea experienta cu Mango, pe care il utilizez acum fără să fi montat încă waybar – de care însă, mă gândesc, nu am o acută nevoie, pot vedea ora exactă și din interiorul tmux, cel puțin așa m-am obișnuit pe cwm în ultima lună. Un pic incomodă cum e, m-am obișnuit deja cu experiența OpenBSD și mă tentează să experimentez și cu posibilitățile sale ca server, atât timp cât mă voi putea obișnui fără Docker...

(Urma inițial ca acest al doilea text de pe site să fie despre rețelele sociale descentralizate și despre cum voi ar trebui să nu mai puneți botul la eYou și W și alte asemenea țepe care caută să profite de dorința voastră de autonomie digitală față de IT-ul american... Nu știu când îl voi publica.)

P.S. După ce am terminat de scris acest articol, la un moment dat, m-am trezit că, în timp ce încercam să trec pe un alt layout cu SUPER + “n”, brusc a colapsat sesiunea Wayland cu o eroare generică “Broken pipe” (cred că aceeași cu care m-am confruntat mult timp pe KDE Plasma). Am încercat să reproduc eroarea, dar la sesiunea următoare SUPER + “n” a mers la perfecție... Acest factor de imprevizibilitate mă face să spun că, în afară poate de KDE Plasma care acum are un mecanism rudimentar de session recovery (dispar bara, wallpaper-ul și fereastra care a cauzat colapsul, dar ai încă posibilitatea de a folosi celelalte ferestre, de a porni procese noi ori de a face un restart curat), Wayland mai lasă de dorit. Mango e simpatic, dar cred că o să revin la cwm.